Nostalgica

lumină pe ziduri
prin aerul strangulat
păsări oarbe trec în slow motion
peste halele metropolei

oraşul e inert
doar sângele-i mai fierbe la orizont
în fiecare seară toridă
în care umbra îţi cade pe aleile murdare
ca un foc albastru peste o rană deschisă